În Țara Maramureșului, pe Valea Izei se află Mănăstirea Bârsana. Una dintre cele mai înalte și, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase construcții din lemn din lume. Pomenită prima dată întru-un document istoric acum mai bine de 600 de ani...

Ca mulțumire închinată lui Dumnezeu pentru că i-a apărat în timpul ciumei mari, preotul nobil Ioan Ștefanca, fii lui și alți săteni au început construcția vechii biserici în 1771. În locurile ce împresoară mănăstirea, sătenii spun că cei ce au lucrat la construcția mănăstirii au plătit pentru aceasta.

Construcția noului ansamblu a început în 1993, iar localnicii spun că cel mai îndrăgit fiu al preotului paroh Gheorghe Urda a fost ales de Dumnezeu ca jertfă pentru aceasta. El a murit la numai 22 de ani și cu doar trei săptămâni înainte să devină primul teolog ortodox român doctorand la Oxford. La înmormântare Prea Sfințitul Justinian Chira i-ar fi spus îndureratului părinte Gheorghe Urda: ,,Părinte Gheorghe, fii liniștit. Acest copil e jertfa curată pe care trebuia s-o plătești pentru ridicarea acestei mănăstiri”.

După aceasta. Pentre Iura, unul dintre cei mai pricepuți meșteri care lucra la turnul mare, a căzut de pe acoperișul mănăstirii și a intrat în comă, cu toate că nimeni nu mai spera ca el să își revină, Petre s-a trezit și a putut să continue lucrarea.

Vasile Rusu, a fost singurul om destul de curajos să se urce pe turnului mănăstirii ca să monteze vârful crucii, la 60 de metrii înălțime, astfel finalizând întreaga lucrarea.

Meșterul Vasile s-a închinat mai întâi în biserică, apoi a ieșit și a ridicat ochii spre înălțimi. Bărbat vânjos, într-o cămașă albă, cu mânecile suflecate peste brațele tari, vânoase. A început să urce. „Ca pisica" urca. Sute de oameni îl urmăreau de jos, cu inima strânsă. Când a înfipt vârful acolo, sus, la aproape șaizeci de metri deasupra pământului, el a ridicat amândouă brațele spre cer, iar poporul a izbucnit in urale. Biserica lor era terminată. La puțină vreme după aceasta faptă, Vasile Rusu a paralizat. Acum este în Franta, îngrijit de copii.''

Așa zicea bătrânii, că la orice mănăstire pe care-o faci de drag, pân` la urmă îi musai să-i dai o jertfă...

S-ar părea că toate aceste jertfe au fost aduse pentru renașterea deosebitei Mănăstirii Bârsana care este acum numită și ,,Athosul Maramureșului''. Zilnic, sute de pelerini vin din toată lumea la acest lăcaș de cult din frumoasa Țară a Maramureșului.

Surse: rtv.net, formula-as.ro. foto: libertatea.ro